Un mocan de vaza: Victor Jinga

Unul dintre oamenii care si-au castigat prin sarguinta un loc respectabil in galeria savantilor romani este si saceleanul, dintr-o familie de mocani, Victor Jinga, a carui memorie am regasit-o vie in inimile si mintile multora dintre fostii sai studenti, activi in AFDPR Filiala Brasov dupa 1990 (cel mai infocat era economistul Vasile Man, muresan ca si parintii mei si profesorul mamei mele la Liceul Petru Maior din Reghin). Nascut in Satulung, la 17 februarie 1901, Victor Jinga a urmat scoala primara in satul natal, apoi studiile liceale in Brasov si Galati, plecand la studii universitare in Italia, la Institutul Superior Economic din Venetia, unde obtine si titlul de doctor in stiinte economice cu teza: "Reformele agrare si dezvoltarea creditului popular in Romania". Preocupat de sistemul cooperatist, intreprinde cercetari intinse asupra acestui domeniu in Italia, Franta, Germania, Austria si Elvetia, dar in mod cu totul special cu privire la cel de la Rochdal, langa Londra (cunoscut sub numele de pionierii de la Rochdal). Revenit in tara, primeste posturi bune la Banca Cetatea din Brasov si apoi la Creditul Minier din Bucuresti, dar renunta la ele dupa scurta vreme pentru a se dedica carierei universitare, la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Cluj. In 1935 a fost titularizat la catedra de economie politica si a tinut cursurile de "Introducere in economia politica", "Istoria doctrinelor economice" si "Metodologia cercetarii economice". Pe langa activitatea didactica, tanarul profesor este preocupat de noile orientari din politica economica a tarii, mai ales vizand ridicarea taranimii, de care era legat prin sange si constiinta. Din grija pentru mocanii dintre care s-a ridicat, infiinteaza in localitatea sa natala Cooperativa "Saceleana", iar la Cluj activeaza si ca presedinte al Uniunii de Cooperative "Ardealul". Dupa Diktatul de la Viena si cedarea Ardealului de Nord s-a refugiat, impreuna cu intreaga Academie, din Cluj la Braşov si a preluat functia de rector al institutiei, incercand sa asigure o activitate normala si o pregatire de calitate chiar si in condiţii de razboi. A continuat sa functioneze in invatamantul superior pana in 1947, cand a fost epurat din motive politice, asa cum s-a intamplat cu majoritatea profesorilor, nu numai din Brasov, ci din toate centrele universitare. A fost arestat in 1945, apoi intre 1949 si 1954, cand a lucrat la Canal, pentru a fi din nou arestat din 1959 pana in 1963. Vina sa politica era aceea de a fi fost membru al Partidului National Taranesc si deputat al acestui partid, iar apoi carlist, membru al Frontului Renasterii Nationale si subsecretar de stat, pentru scurta vreme; se adauga, desigur, si viziunea de tip burghez a problemelor economice, desi era fiu de tarani si preocuparea sa de capatai era reprezentata de bunastarea acestei clase sociale... A desfasurat o activitate stiintifica si publicistica bogata, scriind la ziare si reviste din tara si strainatate, dar intreprinzand studii serioase pe teme istorice, sociale, economice, de cultura s.a. Concitadinul sau George Moroianu, si el profesor al Academiei, a fondat la Cluj cea mai prestigioasa revista din Transilvania: Observatorul social-economic, la care Jinga preia secretariatul. Dupa transferul Academiei in Brasov, desi in conditii vitrege, reuseste sa reinfiinteze revista si devine directorul acesteia. Intre 1942 si 1945 infiinteaza si conduce la Brasov Institutul de Cercetari Economice si Sociale, unic in Transilvania si de o remarcabila activitate sub raportul calitatii si rodniciei. Studii ca: Societatea Natiunilor si colaborarea economica contemporana (Brasov, 1940), Dinamica economiei cooperatiste (Braşov, 1941), Moneda si problemele ei fundamentale (2. vol., Ed. Dacia, Cluj, 1981) raman si astazi de referinta. Insa, apogeul creatiei sale stiintifice este atins in 1945, cand - dupa multi ani de truda p- publica lucrarea "Probleme fundamentale ale Transilvaniei" (Astra, Brasov), in doua volume, premiata anul urmator de Academia Romana cu Premiul "Leon Gh. Pallade". Aceasta lucrare, retrasa de pe piata si data la topit, a fost pusa la index de regimul comunist, dar a vazut o noua editie in 1994, intr-un singur volum, sub egida Muzeului Judetean de Istorie (ingrijitori de editie Mihai Drecin si Margareta Suzana Spanu). Despre carte, academicianul Silviu Dragomir, raportor pentru decernarea premiului Academiei, spunea ca a fost principala sursa a argumentelor romanesti pentru Transilvania la Conferinta de Pace de la Paris, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dictonul sau preferat, pe care il repeta neincetat studentilor sai apartinea lui Francois Rabelais si era: Stiinta fara constiinta este ruina sufletului. Victor Jinga a fost casatorit cu Maria Livia Citta Jinga si a avut un singur fiu, Victor, devenit medic. S-a stins din viata in 1 iunie 1990 si este inmormantat la Sacele. Profesorul si omul de stiinta Victor Jinga este considerat a fi un urmas de seama al Scolii Ardelene si numai varsta si tavalugul comunist nu l-au inscris in constiinta publica alaturi de mari economisti ca Petre S. Aurelian, Gheorghe Tasca, Virgil Madgearu, Mihail Manoilescu, Vintila Bratianu, Victor Slavescu, Ion Lapedatu, acolo unde ii este locul.