marți, 13 octombrie 2009

O poezie pentru aducere aminte

Postez una dintre poeziile mele favorite, As-noapte Iisus..., care ar trebui invatata de toti elevii de liceu din Romania, pentru a nu se uita niciodata monstruozitatea comunismului si sensibilitatea celor care au stat inchisi, printre ei admirabilul poet Radu Gyr. Desigur, poezia exista in mai multe locuri pe internet, dar este o mare onoare sa o (re)lansez si eu, via blogul de fata, cu atat mai mult cu cat de fiica poetului, Monica, ginerele Dinu si nepotul Radu Popa (la randu-i un sensibil si talentat muzician si dirijor) ma leaga o veche si stransa prietenie de familie, de cand traia tata si ii aveam adeseori oaspeti. Ii amintesc aici si pe doi brasoveni, fosti detinuti politici, Ioan Popescu Loredan si Valeriu Beganescu, dadeau - cu mai multi ani in urma - expresii miscatoare acestei poezii, cel dintai pe o arie celebra, iar cel de-al doilea intr-o recitare demna de Vraca.

Radu Gyr: As-noapte Iisus…

As-noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce inalt parea Crist!
Luna-a intrat dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L spoia cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- Doamne, de unde vii ? Din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a făcut semn sa tac…

A stat langă mine pe rogojina:
- Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea umbre de rani si rugina
Parca purtase lanturi, candva…

Oftand, Si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Prin somn, lumina, iar zabrelele groase,
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade tampla pe mana
Si-am adormit o mie de ani...

Cand m-am trezit din grozava genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele. Nimeni, tacere.
Am intrebat zidul. Nici un raspuns!
Doar razele reci ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au impuns...

- Unde esti, Doamne? - am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui.
M'am pipait, si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu