Inventia preferata a lui Hermann Oberth

Printre numeroasele inventii brevetate de Hermann Oberth (1894-1989), cea pe care o desemna ca fiind preferata sa era oglinda cosmica. Dupa ce a pus bazele navigatiei spatiale in anii `20 ai secolului trecut, cea mai mare parte a inventiilor sale gasindu-si aplicatie concreta, altele asteptandu-si momentul potrivit pentru a fi puse in practica, a conceput un proiect de oglinda spatiala uriasa. Aceasta era gandita ca o constructie spatiala uriasa, cu un diametru de peste 100 km, acoperita cu folie metalizata, capabila sa reflecte lumina Soarelui spre Pamant, cu pozitie reglabila prin telecomanda. Avand aceasta dimensiune, ea are o suprafata de aproape 8.000 kilometri patrati. Pentru o asemenea constructie, Hermann Oberth a propus si un mod original de constructie pentru a o face eficienta, pregatirea materialului pe Terra si transportul pe orbita fiind extrem de costisitoare. Materialul sa fie produs si prefabricat pe Luna si transportat cu ajutorul navelor spatiale pe santierul cosmic. Din mostrele de roca lunara se stie ca pe Luna exista magneziu, aluminiu, siliciu, titan, germaniu, sodiu, potasiu s.a. Utilizand energia solara se poate produce electricitate si cu ajutorul ei se pot confectiona componentele necesare constructiei. Pe traiectoria Lunii exista doua puncte, care - impreuna cu centrul Pamantului si cel al Lunii - formeaza triunghiuri echilaterale: punctele de libratiune de 60 de grade. Forta centrifuga si fortele de atractie ale Pamantului si Lunii - compensandu-se - actioneaza in aceste puncte ca si cand aici s-ar afla un mic corp ceresc, care atrage si fixeaza corpurile ce se apropie de el. In aceste puncte a propus Oberth in proiectul sau sa fie depozitate materialele fabricate pe Luna, iar navele spatiale le vor prelua si transporta pe santier. Piesele prefabricate pe Luna ar fi lansate spre punctul de libratiune cu ajutorul unor dispozitive electromagnetice de catapultare. Pentru ca un corp (obiect) sa atinga punctul de libratiune este nevoie sa fie lansat de pe solul selenar cu o viteza de 2.320 m/s; dupa o luna si jumatate de zbor, acesta ar ajunge in punctul de libratiune, aflandu-se in repaus relativ fata de sistemul Pamant-Luna. Daca s-ar trimite insa pe traiectoria Lunii obiecte cu viteza de 2.540 m/s in sens invers deplasarii Lunii, acestea s-ar opri in raport cu Pamantul si ar cadea pe suprafata acestuia. Iata o interesanta cale de a aduce material selenar pe Pamant, fara ajutorul rachetelor! Aplicatiile oglinzii spatiale imaginate de sasul nostru din Medias ar fi legate, in primul rand, de crearea unui spatiu suplimentar pentru inca zece miliarde de locuitori, in conditiile in care planeta albastra tinde sa devina suprapopulata. Oglinda ar fi formata din mii de fatete reflectorizante de 14 km, iar prin reglarea pozitiei ei s-ar putea ilumina zone intregi de pe Pamant, s-ar putea indeparta ceata de pe aeroporturi, s-ar putea topi ghetari, s-ar mentine navigabile caile maritime in zone polare pentru tot timpul anului, s-ar putea dirija furtuni, cicloane, uragane, tsunami-uri spre zone unde nu ar produce pagube, s-ar provoca vanturi benefice climatic, s-ar preveni ingheturile daunatoare culturilor agricole etc. Cel mai mare beneficiu ar fi insa controlul total al climei, prin gestiunea depresiunilor atmosferice: oglinda indreptata asupra unei zone produce incalzirea aerului, care se va ridica, iar aerul rece din zonele invecinate va tinde sa ii ia locul, insa din cauza miscarii de rotatie a Pamantului va fi deviat spre dreapta. Zonele de depresiune sunt inconjurate de un vant din sens invers. Daca langa zona de depresiune artificiala produsa de oglinda cosmica se afla o zona de depresiune naturala, aceasta va fi obligata sa se deplaseze in directia impusa. In acest mod se vor dirija campurile depresionale din zone unde nu sunt dorite. Pentru a nu da bataie de cap celor in masura sa puna in opera proiectul, Oberth a calculat ca numai cheltuielile cu fumatul in Europa, intr-un singur an, ar depasi costurile uriasului proiect.
Nota: Nu am ami scris aici o schita biografica a lui Oberth, insa am publicat una de mari dimensiuni in cartea mea Contributii romanesti in aviatie, Ed. Transilvania Expres, Brasov. 2003, care se gaseste in biblioteci.