Omagiu lui Grgore Moisil

Grigore Moisil a fost un Petre Tutea al matematicii: sfatos, oral, sclipitor in fiecare clipa, de o eruditie iesita din comun, dar cu o opera destul de restransa, daca ne raportam la valoarea sa si la lucrarile unor contemporani, de valoare mai mica. In urma cu mai bine de patru ani, la Colegiul National "Gheorghe Lazar" din Sibiu, participam la o manifestare inchinata centenarului matematicianului; prof. Liviu Sofonea a prezentat o evocare a lui Moisil sub titlul: Amintindu-mi de fascinantul Grigri - Magister Egregius Mathematicorum. Pretentios titlu, mi-am spus, nestiind atunci regula lui dux clarus, poeta egregius, pontifex sapiens (pentru termenii care arata excelenta: "vestit", "celebru" ori "distins" latinii foloseau cuvinte distincte, dupa caz. Clarus se spunea despre cineva vestit prin fapte de vitejie, in lupte sau in sporturi. Cand unui duce i se spunea "Clarissime", se facea referire desigur la faptul ca era un om vestit si nu inseamna nicidecum "Prealimpezimea voastra". Cu totul alta este situatia celor vestiti prin arte: un poet, un orator, un artist, un magistru nu este niciodata clarus, ci egregius. Sensul de baza este "care iese din turma", fiind antonimul lui gregius; iar pentru pontifex termenul potrivit este sapiens, intelept). Am promis sa scriu o pilda relatata de Constantin Noica la inmormantarea marelui matematician, mort in Canada, la Ottawa, la un congres, dar inainte vreau sa prezint o apreciere ce ii apartine tot lui Noica: Omul de cultura Moisil tine de ceea ce s-ar putea numi modelul Cantemir, pe linia caruia se inscriu, in felul si cu specialitatea lor, nu numai Hasdeu, Iorga, Calinescu, dar si un Ion Heliade Radulescu in trecut, sau mai recent un Enescu in muzica. Noutatea pe care o aduce Moisil este urmarirea universalitatii pe linia matematicii... Povestea lui Noica apare, daca imi amintesc bine, undeva intr-o carte de popularizare a matematicii, scrisa insa de un matematician serios (acum membru corespondent al Academiei Romane), Gheorghe Paun, cu o zi mai mic decat mine, dar cu 17 ani mai in varsta, Din spectacolul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1983. Pilda spusa de Noica vorbea despre un tanar, inainte de maturitate, care incepuse sa priceapa cate ceva despre viata, lume si natura umana. Patruns de curiozitate, pleca din sat si urca in munti, unde, intr-un ashram isi ducea viata un pustnic renumit pentru intelepciunea sa. Inteleptule, ii spuse tanarul, am venit sa imi arati care este sinele meu! Pustnicul ridica privirea si ii raspunde: Vino peste treizeci de ani. Trece timpul si tanarul de odinioara, acum barbat cu responsabilitate, cu sotie si copii mari, la soroc, se duce in padure, la pustnic si il gaseste garbovit de ani: Inteleptule, ti-am cerut acum treizeci de ani sa ma lamuresti ce este sinele meu. Iata, a venit timpul sa imi dai raspunsul. Pustnicul il priveste si ii raspunde ca in urma cu treizeci de ani!... Patrunzatorul Noica aducea astfel un omagiu subtil prietenului sau Moisil, care nu si-a cautat raspunsul la altii, ci si-a raspuns singur ridicandu-se de la eu catre sine, pierzandu-se in vastitatea sinelui sau. Noica a fost preocupat de mai multe asemenea perechi cu destin ales: Logos si Eros, Animus si Anima, das Ich si das Selbst, carora le-a dedicat multe pagini, mai ales in cunoscuta carte Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca (Editura Eminescu, 1987). Grigore C. Moisil (1906-1973) a fost un matematician indeobste socotit parintele informaticii de la noi, membru al Academiei Romane. S-a nascut la Tulcea ca fiu al lui Constantin Moisil, profesor de istorie, arheolog si numismat, membru al Academiei Romane, si al institutoarei Elena Moisil. Strabunicul sau, Grigore Moisil, preot greco-catolic in Nasaud si apoi vicar episcopal pentru tinutul Rodnei era unul dintre fondatorii primului liceu românesc din Nasaud. Zoe Petre, consilier al presedintelui Emil Constantinescu este nepoata sa, fiica surorii Florica si a academicianului Emil Condurachi (era proverbiala situatia aceastei familii, ce numara sase academicieni). A urmat scoala primara la Bucuresti, iar studiile liceale la Vaslui si Bucuresti. In 1924 intra ca student la Constructii, dar se indrepta spre Facultatea de Stiinte, Sectia de Matematica, unde are profesori renumiti, printre care: Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. In 1929 sustine teza de doctorat cu tema: Mecanica analitica a sistemelor continue, publicata imediat de o cunoscuta editura pariziana si bine primita de critici. Pleaca la Paris unde studiaza la Sorbona si colaboreaza cu studii la principalele reviste de matematica, iar in 1931 sustine examenul de docenta, cu lucrarea "Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique". Primeste apoi o bursa de studii la Roma. Urmeaza o cariera universitara la Universitatea din Iasi, unde preda primul curs de algebra moderna din Romania, dar preda si logica matematica, intemeind o adevarata scoala, pentru a se muta apoi la Universitatea din Bucuresti, cu scoala cu tot (un exeget al operei sale, dar si continuator pe linia logicii si lingvisticii matematice este Solomon Marcus). Are contributii importante in mecanica, analiza matematica, geometrie, algebra si logica matematica. A extins in spatiul cu mai multe dimensiuni derivata areolara a lui Dimitrie Pompeiu (aprofundata si de Nicolae Teodorescu), a studiat functiile monogene de o variabila hipercomplexa, cu aplicatii la mecanica, a introdus algebre cunoscute astazi sub numele algebre Łukasiewicz-Moisil, pe care le-a intrebuintat in logica si in studiul circuitelor de comutatie, a elaborat metode noi de analiza si sinteza a automatelor finite si a scris si in domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Moisil a insistat la realizarea primelor calculatoare românesti, a contribuit decisiv la dezvoltarea informaticii si la formarea primelor generatii de informaticieni in Romania. A lansat prin 1970 o butada, care astazi si-a dovedit din plin valabilitatea: Foarte curand oamenii se vor imparti in doua categorii: oameni batrani si oameni care stiu sa lucreze la calculator. Viata sa l-a consacrat ca un extraordinar om de stiinta, profesor, dar si om de cultura, apreciat ca atare de contemporani. Avand cu un deosebit simt al umorului, a ramas in amintirea celor care l-au cunoscut prin numeroase vorbe de duh si anecdote. Una dintre acestea, produsa la televiziune, era o aplicatie a teoriei inductiei matematice. Prieten cu vinul bun, pus in postura sa explice pentru un public nespecialist aceast principiu algebric a spus: P1. Orice om are dreptul la un pahar de vin. P2. Dupa ce il bea se transforma intr-un alt om, care, la randul lui, are dreptul la un pahar de vin. Si uite-asa, cu inductia, se nenorocesc oamenii! (P1 si P2 adevarate implica, presupunand P(k-1) adevarata ca si Pk este adevarata, pentru cine a trecut mai repede prin clasa a X-a sau a uitat sa-si ia lecitina). Unul dintre citatele sale mi se potriveste si nu pierd ocazia de a-l insera: Sunt colectionar. Imi plac gandurile vechi, uzate, cu zimti rosi ca o moneda antica. Imi plac sentimentele vechi, parfumate si tari ca un vin de rasa. Imi plac vorbele vechi, sonore ca o vioara ofilita.