Jocul periculos al falsificarii istoriei

Cu titlul de mai sus aparea, in anii`80, o carte raspuns, la Editura Stiintifica si Enciclopedica, sub coordonarea academicienilor Stefan Stefanescu si Stefan Pascu, dupa aparitia tratatului Istoria Transilvaniei (Erdély története, I-III, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1986), sub redactia lui Béla Köpeczi. S-ar fi dorit atunci nu doar o punere la punct a datelor istorice mistificate de unguri, sub forma acestei culegeri de articole, ci lansarea unui tratat romanesc privind Transilvania. N-a fost sa fie... Ei bine, nu este cazul ca aici sa ma ocup eu de problema, ci doar vreau sa arat un exemplu, este drept, minor, de falsificare din ziua de astazi, dupa cum interesele o cer. Este vorba de istoria invatamantului superior de la Brasov, care a inceput in toamna anului 1940, dupa anexarea Transilvaniei de Nord la Ungaria, ca urmare a Diktat-ului de la Viena, prin transferul Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale de la Cluj. Aceasta a functionat initial in localul de pe str. Lunga nr. 5 (astazi Corpul "O"). La terminarea razboiului, in 1945, revenirea la Cluj a Academiei s-a amanat, iar in 1947, Braşovul devenea centru universitar definitiv printr-o lege din 31 martie, pastrand Academia, sediul acesteia fiind stabilit în localul Scolii Comerciale "Andrei Barseanu" (astazi Corpul "N"). Poate, dupa atatia ani de comunism (si petrecerea timpului in sedinte de partid si in functii politice la BOB), unii, aflati in frunte astazi, nu doresc sa vorneasca de Academie pentru ca toti sau aproape toti marii profesori ai acesteia au intrat in puscariile comuniste: Victor Jinga, Dragos Lazar, Alexandru Herlea, Augustin Tataru, Laurian Somesan etc. După reforma invatamantului, in 1948, se infiintează Institutul de Silvicultura, cu sediul in cladirea Scolii Evanghelice Lutherane de Fete (astazi Corpul "S"), al carui prim director a fost profesorul Emil G. Negulescu; din 1953, denumirea se va schimba in Institutul Forestier. Tot in 1948, la initiativa unui grup de ingineri, membri ai Asociatiei Generale a Inginerilor (A.G.I.R.), cei mai multi de la fostul I.A.R., ia fiinta si Institutul de Mecanica, cu doua cladiri: cea din str. Postavarului nr. 1 (astazi Corpul "N") si cea din str. Vlad Tepes (astazi Corpul "M"), primul director fiind Werner Voinarovski. In 1956, Institutul de Mecanica si Institutul Forestier au fuzionat dand nastere Institutului Politehnic (HCM 1535/1956): IFOS + IMOS = IPOS, "O" si "S" fiind initialele Orasului Stalin (nomine odiosa!), cum se numea atunci Brasovul. Fac aici o paranteza pentru a prezenta sumar rolul jucat de inginerii de la I.A.R. Brasov la infiintarea invatamantului superior tehnic brasovean. Inginerii de la I.A.R., formati la cele mai bune scoli ingineresti din tara sau din Europa, au avut initiativa si au constituit apoi corpul profesoral al invatamantului tehnic brasovean, de multe ori predand mai multe cursuri pentru a acoperi exigentele programei analitice de studiu (in acest context trebuie amintit si faptul ca alte intreprinderi brasovene ca ASTRA, METROM, CFR au furnizat ingineri valorosi pentru facultatile nou create, dar ponderea acestora este minora comparativ cu a celor de la I.A.R.). Rolul si influenta acestora au fost determinante pentru ceea ce este astazi Universitatea „Transilvania” din Brasov. Ii amintesc aici, in ordine alfabetica, pe cei mai importanti ingineri de la I.A.R. care au trecut la universitate, cu specificarea disciplinei/disciplinelor de baza predate: Mircea Bornemisa (Analiza matematica, Arderea si transmisia caldurii, Tratamente termice, Cuptoare), Iulian Cazacu (Tehnologia turnarii), Ion Cosereanu (Rezistenta materialelor), Mircea Cristea (Electrotehnica), Silviu Crisan (Masini-unelte,Tehnologia constructiilor de masini), Gorun Kassargian (Termotehnica, Tratamente termice), Vicenz Konradt (Utilaje de turnatorie), Walter Leonhardt (Motoare), Radu-Emil Mardarescu (Motoare, Automobile), Gheorghe Munteanu (Mecanica teoretica), Emil Ratiu (Geometrie analitica, Masini de ridicat, Hidraulica), Temistocle Redlov (Mecanica, Rezistenta materialelor), Leopold Sauer (Scule aschietoare), Enric Silianu (Teoria mecanismelor si masinilor), Iosif Silimon (Organe de masini, Masini de ridicat), Ovidiu Vatasan (Tehnologia metalelor), Werner Voinarovski (primul director), Constantin Wanyorek (Tehnologia proceselor metalurgice), Zbigniew Winogrodzki (Prelucrari mecanice prin aschiere). In 1960 a fost infiintat Institutul Pedagogic (Ordinul 3243/4 iulie 1960 al Ministrului Invatamantului si Culturii), cu sediul intr-o clădire pe str. Mihail Sadoveanu nr. 1, in preajma Hotelului Aro (astazi demolata). În 1971, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 348/12 octombrie, Institutul Politehnic si Institutul Pedagogic fuzioneaza formand Universitatea din Brasov, care - după 1989 - si-a luat numele de "Transilvania". Iata asadar cateva repere istorice intru devenirea universitara a urbei de sub Tampa: 1940, 1945, 1947, 1948, 1956, 1960, 1971, 1980... Daca s-ar socoti si dupa infiitarea unor noi facultati (dupa Revolutie), fuziuni intre specializari, desfiintari (la moda acum, cand se incearca lichidarea Facultatii de Industrializarea Lemnului, pe considerente de economie de piata!), obtinerea de noi cladiri (aici s-ar incadra si inceputul de an universitar in camp, la Stupini, din acest an), iata ca ar fi destule date la care sa ne raportam. Daca am face-o respectand semnificatia, tot ar fi ceva bun; grav este faptul ca tot soiul de trepadusi, ajunsi diriguitori peste destinele universitatii, in goana lor dupa festivism ieftin, se apuca si tot celebreaza: 50 ani, 60 ani s.a.m.d. Ma intreba un prieten de la Chisinau, venit la una dintre aceste serbari, dupa ce i-am facut cadou volumul omagial aparut cu ocazia celei precedente, cand s-a infiintat, de facto, invatamantul superior la Brasov? I-am raspuns ca depinde de rector: cum apare unul nou, vrea sa aiba si el prilej de a iesi in evidenta, de a invita lume din patru zari, "lustruindu-se pe el", ca sa citez un vers ce ilustreaza mai bine epigonismul, o permanenta romaneasca. In lume, Universitatea Al-Azhar din Cairo si-a deschis portile de ramadan, in octombrie 975, fiind urmata de cea de la Fes, in Marocul de astazi, in 859; in Europa, cea mai veche universitate este cea de la Bologna, datand de la 1088 (cati dintre trepadusii, care vorbesc la televiziuni si fac valuri cu adoptarea sistemului Bologna, stiu de ce s-a ales acest nume?!), au urmat apoi Paris, in 1150, Oxford 1096, Modena 1175, Cambridge 1209, Salamanca 1218, la Montpellier, anul infiintarii este 1220, la Padova 1237, iar de aici inainte nici nu mai conteaza, numarul scolilor crescand exponential. Celebreaza si aceste adevarate alma mater trecerea anilor, dar cu o constanta demna de lauda (eu sunt si invidios, pe deasupra). Imi spunea poetul Nicolae Dabija ca una dintre metehnele comunistilor sete de a rescrie continuu istoria: cand e genial Stalin, cand e criminal, cand Hrusciov, cand Brejnev, dupa interese... Ar fi bine daca macar in universitate, unde - cel putin - se emit pretentii s-ar renunta la joaca de-a istoria sau, cum afirmam mai sus, la jocul periculos al falsificarii istoriei.