Gresesc si francezii!

Plimbandu-ma la un moment dat pe rue de Rivoli, in Paris, pe sub colonade, adica peste drum de Luvru, dupa ce am trecut de Hotel Regina (unde s-a constituit Liga Societatilor de Cruce Rosie, in mai 1919), dupa statuia ecvestra aurita a Ioanei d`Arc, si am ajuns, undeva spre capatul celebrului palat, opus Gradinilor Tuileries, la o catedrala in stil romanic, numita Temple Protestant de l`Oratoire du Louvre, pe a carei fatada dinspre Luvru se inalta statuia Amiralului de Coligny, figura importanta a protestantismului si victima a intolerantei religioase din secolul al XVI-lea. Prof. Sofonea imi atrage atentia ca, la Capatul Luvrului, in diagonala de locul unde ne aflam, la o zvarlitura de prastie, se afla Catedrala Saint Germain l`Auxerrois, locul de unde s-a dat semnalul declansarii baii de sange. Iata o relatare sumara a vietii si evenimentului caruia i-a cazut victima Coligny. In oribila noapte a Sf. Bartolomeu, in 23 pe 24 august 1572, a murit Amiralul Gaspard II de Coligny, şeful protestanţilor, cel mai cunoscut dintre membrii casei de Coligny. Nascut in 1519, la Chatillon-sur-Loing (astazi Chatillon-Coligny, in onoarea sa), a urmat cariera militara ca si tatal sau (Gaspard I de Coligny, maresal al Frantei) si s-a facut repede remarcat pentru calitatile sale de conducator, ajungand, in 1552, amiral al Frantei si, in 1555, guvernator al Picardiei. A fost o scurta perioada si ambasador in Anglia, iar mai tarziu, pentru doi ani, si prizonier la spanioli, dupa cucerirea orasului Saint-Quentin de Carol Quintul. Intors din prizonierat si eliberat de orice obligatii la curte, retras la domeniul sau, s-a convertit la Reforma, mai precis la calvinism, desi fusese crescut si educat catolic, iar fratele sau era cardinal. El devine, alaturi de printul de Conde, unul dintre principalii sefi hughenoti si conducator al razboaielor religioase care au ravasit Franta. Orasul sau, Chatillon, era, la vremea respectiva, cel mai important centru al protestantismului in Franta. Suspectat de a fi pus la cale asasinarea ducelui de Guise, sub zidurile orasului Orleans, in 1563, este condamnat de rege la moarte si la confiscarea averii, fara a fi prins, pentru a fi absolvit de orice vina in 1566. Ramane in vizorul familiei de Guise, foarte influenta la curtea lui Henric al II-lea, Francisc al II-lea, apoi Carol al IX-lea si a reginei mama Catherine de Medicis. Intr-o prima etapa perdant, apoi invingator, in mai multe randuri, al trupelor regale catolice (in timpul razboielor religioase printul de Conde a fost la randu-i asasinat), impune conditii si semneaza pacea de la Saint-Germain-en-Laye, in 1570, prin care se asigura libertatea de cult pentru protestanti. La 22 august 1572, face fata unui atentat din partea catolicilor, din care scapa doar usor ranit. Regele promite dreptate, insa, doua zile mai tarziu, in noaptea Sf. Bartolomeu, in urma unui semnal dat din turnul catedralei Saint-Germain l`Auxerrois, reluat si amplificat de clopotele altor biserici de pe cuprinsul intregului Paris, se declanseaza un masacru in locul operatiunilor militare propuse, in cursul caruia toti protestantii prinsi sunt ucisi, indiferent de varsta, sex sau rang social. Amiralul de Coligny este asasinat, corpul sau este batjocorit de multime, aruncat in Sena si apoi spanzurat de picioare si expus poporului, ca pilda. Evenimentele se propaga cu rapiditate in marile orase ale Frantei, in zilele urmatoare, Carol fiind incapabil sa le stapaneasca. O evaluare facuta asupra numarului de morti vorbeste de 3.000 la Paris si de pana la 10.000 in restul regatului. Sub presiunea catolicilor triumfatori, din randul carora au fost – de asemenea numeroase victime - privilegiile date protestantilor prin edictul de la Saint-Germain sunt anulate. Personalitatea amiralului a fost reconsiderata de posteritate si cel mai frumos omagiu pe care acesta l-a primit a constat in aprecierea lui Montesquieu: "Il n`avait dans le coeur que la gloire de l`Etat". In amintirea sa, dupa mai bine de 300 ani, in 24 iulie 1889, o statuie ce il reprezinta a fost amplasata pe rue de Rivoli, pe zidul Oratoriului de la Luvru, fosta biserica catolica, atribuita de Napoleon cultului reformat, in 1811. O mare greseala de a rapune, din pricini de credinta si intrigi de curte, un om de o asemenea demnitate si pricepere. O alta greseala, mai mica: pe zid, in spatele statuii, de o parte si alta a capului amiralului sunt inscrisi anii vietii sale. Ei bine, anul nasterii este eronat inscriptionat, 1517, in loc de 1519. Un fapt notabil pentru romani: familia de Coligny se numara intre stramosii directi ai familiei de Saligny, din care descindea si inginerul roman Anghel Saligny.