miercuri, 21 octombrie 2009

S.T.T.L.

Initialele din titlu vin de la formula latineasca Sit tibi terra levis, adica Sa-ti fie tarana usoara, care - in epoca Romei antice - se inscriptiona pe monumentele funerare. In romana, in aceeasi forma sau la persoana a treia, se foloseste pentru o persoana decedata recent si ingropata. Uzez astazi de ea pentru arhitectul brasovean Iancu Radacina (1928-2009), decedat la Los Angeles, in urma cu trei zile, cu exact trei zile de implinirea varstei de 81 ani. Am gasit doua anunturi in presa, din care am aflat trista veste: unul din partea familiei Taric si celalalt semnat de Ordinul Arhitectilor. Este greu sa scriu despre un om pe care il cunosc atat de putin si, totusi, am impresia ca il stiu de totdeauna. Numele acestui arhitect este destul de apreciat in Brasov, mai ales de oamenii peste 50 ani, caci personajul a lucrat o viata in proiectare aici. De la el au ramas aripa noua a Hotelului Aro Palace, construita in anii 1963-1965, Restaurantul Miorita din Poiana Brasov (astazi modificat complet si lipsit de orice personalitate), Hotelul Alpin, proiect din 1969 si constructie din 1974-1975, blocurile turn de vis-a-vis de Onix (cunoscute de brasoveni ca blocurile cu stalp), blocurile din capatul bulevardului Victoria (Hermina si Dioda), o serie de locuinte particulare (dr. Fodor, dr. Coleanu, Balint, prof. Dudita s.a.). L-am intalnit in urma cu vreo cinci ani la COBCO (fostul Trust de Constructii Brasov), unde a venit in vizita intr-o seara - locuia in Germania de multa vreme - impreuna cu inginerul Viorel Faur. Am stat atunci ca intre constructori, la cateva sticle de Jack Daniels, sufletul intalnirii fiind arhitectul trecut de 75 ani. Retin povestea constructiei noii aripi de la Aro. Sarcina de la partid i-a fost repartizata lui Radacina, care trebuia sa o puna in opera. Se dorea ca de vechea cladire, datand din anii `30, sa se lipeasca practic un bloc, pentru a mari capacitatea de cazare. Om rafinat si cu respect pentru sine, pentru profesie si pentru inaintasi, Iancu Radacina s-a vazut pus in fata unei provocari: sa nu mutileze sau sa umbreasca opera lui Horia Creanga, sa gaseasca volumul potrivit pentru a lasa vizibile dinspre Cetatuie Casa Sfatului si Biserica Neagra, dar si intregul burg sasesc. Ne-a relatat in noaptea de pomina de la COBCO cum s-a framantat multa vreme sa nu dauneze operei maestrului sau Creanga, respectiv fatadei dinspre sud (spre Tampa) a vechiului hotel, si cum a petrecut cateva saptamani dupa-amiezile si serile pe str. Eminescu si mai sus, pe Dealul Cetatii, pentru a gasi solutia optima. In primul sau proiect, biserica reformata, o adevarata bijuterie arhitecturala, era salvata, iar corpul nou, de numai sase etaje era impins mult in spate, cam pe locul parcarii de azi; regimul avea, insa, alergie la biserici si a decis ca aceasta trebuie demolata (s-a sacrificat cu aceasta ocazie sala de sport a Liceului Saguna, careia i s-a adaugat o turla si a fost data la schimb comunitatii reformate maghiare). S-a adoptat solutia pe care am cunoscut-o pana atunci cand carciumarii au ajuns sa decida solutiile arhitecturale (ultima modernizare, la care cred ca Radacina, ca autor de proiect, nu a fost consultat): porticul este astazi o amintire, extinderea compromitand gandirea si lucrarea din anii `60. Extinderea Hotelului Aro Palace s-a facut pe linia stilului international si a expresivitatii structurale (destul de raspandita, mai ales la constructiile hoteliere) in epoca. Primul proiect al Centrului Civic a fost semnat tot de maestrul Radacina, dar altii au venit apoi cu solutiile lor, modificate si adaptate in repetate randuri, dupa gusturile potentatilor zilei. Iancu Radacina s-a nascut la Rasnov si a urmat studii de arhitectura la Bucuresti (singura scoala de arhitectura din tara la acea vreme). Intreaga cariera profesionala a desfasurat-o la Brasov, la Institutul Proiect, unde a fost apreciat de toata lumea si considerat un exemplu. Pe langa lucrarile din Brasov a facut cateva hoteluri in tara, la comanda Trustului de Constructii Carpati. Pensionat la 60 ani, cu putin inainte de Revolutie, a plecat in Germania, de unde revenea doar in vacante in tara. A avut o singura fiica, de la care are un nepot, ambii locuind in Statele Unite ale Americii, la Los Angeles (unde a si murit maestrul). O casa amenajata de arhitectul Radacina, in care m-am simtit intotdeauna foarte confortabil, este locuinta profesorului Florea Dudita, de pe str. Sitei, in care - tinand seama de radacinile oltenesti ale profesorului - a utilizat motive populare de la Horezu, de pe blidele traditionale, sub forma unor cahle incastrate in bordurile semineului, in galeria de la fereastra, pe stalpul de sprijin al mansardei s.a., dar a si construit un interior primitor. Cunoasterea arhitectului mi-a lasat o amintire placuta, pe care o impartasesc pe acesta cale si care, sper, va fi consolidata de aparitia unei lucrari de istoria arhitecturii brasovene, gata deja de tipar, semnata de arhitectul brasovean si bunul meu prieten Gruia Hilohi.

Un comentariu:

  1. horica frumos scris
    ciar imi pare rau de nenea IANCU
    nici eu nu l am cunoscut foarte bine dar intradevar a fost un arhitect de cinste al tari nu numai al Brasovului

    sa fie tarina usoara

    marian cocu

    RăspundețiȘtergere