Sofonea, principalul vinovat

Am afirmat ca noul blog lansat - al meu, cum ar veni - are ca tema generala Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii, iar astazi vreau sa il demasc pe vinovat. In urma cu multi ani, dupa Revolutie, sa fi fost cam prin `91 ori `92, m-am intalnit cu profesorul Liviu Sofonea de la Fizica, pe care il cunoasteam deja din vremea facultatii, cand trecea drept un Einstein mai mic, ratacit din intamplare pe Colina Universitatii. Ne-am lansat intr-o lunga discutie, pe marginea evenimentelor politice ale momentului (Jos Iliescu si alte chestii de acest fel), stand pe indelete la taifas pe terasa de la Postavarul, cu mici si bere in fata. Incet-incet, discutia a trecut de la istoria politica recenta la cea a perioadei interbelice, apoi la istoria Romaniei din alte vremuri... Nu mai stiu exact cum am ajuns la stiinta si tehnica, abordate in perspectiva istorica, si la ideea contextualizarii lor. Am fost incantat (ca sa nu folosesc cuvantul fascinat) de acest mod de a vedea lumea si de a interpreta totul prin aceasta prisma, fapt ce presupunea o adanca filosofare. Ne-am despartit cu regret, dar am continuat sa ne intalnim de cate ori era posibil - Sofonea isi reprimise casa parinteasca din Sibiu si se mutase acolo -, de cate ori se afla in Brasov. Urmatoarele intalniri au avut ca pilon aceasta mare Istorie si m-au cucerit definitiv. Obiceiul de a ne intalni si placerea intelectuala aferenta au fost curand intregite de atragerea mea in jocul participarii la reuniuni stiintifice aiurea pe mapamond (eu m-am putut, la vremea respectiva, implica doar in cele din tara), caci profesorul este binecunoscut ca globe trotter. Fara sa realizez, intalnirea noastra si calatoriile impreuna au devenit pentru mine o necesitate si, atunci cand din pricina unui voiaj mai prelungit al lui nu ne vedeam pentru un interval mai mare de o luna, simteam ca imi lipseste ceva. M-am trezit in mijlocul unui grup de naivi, de visatori, care gravitau in jurul personajului, si care - pentru a-si spune cumva - se intitula Comitetul Roman Pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii (C.R.I.F.S.T) al Academiei Romane, Filiala Brasov. Intalniri, discutii savante, pizme sau barfe, ca in orice grup mai mare de doi romani, dar grupul s-a sudat totusi si a mers inainte atragand oameni noi. Am realizat ca sunt pierdut si ca nu ma voi mai putea sustrage, eu, care ma socoteam un om de actiune. Mai tarziu, au venit si proiectele unor muzeizari, concretizate la Brasov in definirea Muzeului Stiintei si Tehnicii sau Museum Technicum Vivum Brasoveniensis, cum ii place prof. Sofonea sa-i spuna, vazut ca un arhipelag, cuprinzand mii de insulite (voi povesti odata despre Sofonea si Arhipelagul Polinezian), mai mari sau mai mici, fiecare cu relevanta si magnitudinea sa. Am inceput si sa cutreieram lumea, impreuna sau fiecare pe conta lui, alergand dupa aceleasi himere, dar socotindu-ne pe rand cand hidalgo, cand servantul: Belfort, Paris, Viena, Moscova, Londra, Beijing, Cadiz, Budapesta, British Columbia etc. Am renuntat la o teza de doctorat gata scrisa, dupa cinci ani de zdroaba, am inceput-o pe alta cu o tema de Istoria Tehnicii si am suportat si consecintele prostiei, si pe cele ale rautatii, mai degraba romanesti, decat omenesti, asteptand doi ani si opt luni sa se gaseasca o alveola academica in care sa fie asezata si confirmata teza. Oricum, vorba personajului meu de astazi, doctoratul este important doar atunci cand nu il ai. Au ramas in urma nenumarate lucrari: articole, carti, comunicari si alocutiuni, care asternute pe hartie pot impresiona. Dar am ajuns la o alta intelegere, la formularea metateoriei si - cu visatorii din Brasov, cu cei din Bucuresti sau din Cluj - in plin avant de a castiga sustinerea pentru impunerea unei noi discipline universitare de studiu: Istoria Tehnicii.
M-am lecuit - cel putin pentru o buna bucata de vreme - de politica, de presa gregara pe care o faceam, am intrat in tagma celor care impusca francul si sunt priviti ca naivi, dar isi urmaresc drumul cu consecventa si lasa ceva in urma. Ma gandesc sa ma razbun pe Sofonea, caci el este vinovat. Si orice fapta buna se plateste!