Cateva carti noi

Preumblarea mea pe la Iasi, Bacau, Cucuteni si Cotnari - aceasta din urma localitate mai putin, ca in bancul cu colectivizarea (Sedinta mare la caminul comunal pentru evaluarea beneficiilor colectivizarii. Vrand sa arate aceste binefaceri, un tovaras de la raion ridica, la intamplare, un taran in picioare: Ia zi, bade, pe vremea burghezo-mosierimii cate perechi de izmene aveai? Doua! Iar acum? Mai putine!...) - nu putea sa ramana fara umplerea desagii cu carti noi si simt nevoia sa le impartasesc si altora. Doar-doar se va gasi cineva interesat si ma va cauta sa i le imprumut! (Imi amintesc ca, prin 2005 sau 2006, la o conferinta de biblioteconomie, am propus intr-o comunicare, ca bibliotecile si colectiile particulare sa devina extensii ale celor publice, in masura in care proprietarii sunt dispusi. Am prezentat cateva raritati sau unicate din biblioteca proprie, cu titlu de exemplu. Buna primire, mare entuziasm, dar nimeni n-a facut nimic, si doar erau oameni din bransa!) Eu tot mai cred ca asa este corect si iata, ma conformez, aducand la cunostinta celor interesati si cateva titluri culese din ultima mea calatorie. Mai intai, o carte de larga circulatie: India de Mircea Eliade, unul dintre preferatii mei. Se poate spune, pe buna dreptate, si ce-i cu ea, doar se gaseste pe orice ulita, in orice librarie, este cunoscuta de orice absolvent de liceu ce-si merita diploma de bacalaureat, ca un volum de fragmente si sporadice insemnari despre cele vazute in aceasta tara de autor. Da, numai ca este vorba de editia princeps, aparuta in 1934, la Editura Cugetarea din Bucuresti, cu coperta de Mac Constantinescu si intr-o stare exceptionala. Apoi, o carte a unui moldovean de geniu, Vasile Parvan: Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii, din acelasi anticariat din Iasi ca si precedenta, la Cultura Nationala, in 1923. Remarcabil, cel dintai capitol, ce este intitulat: Felurile de a scrie istoria. Citez un mic fragment: Invatatii, cari scriu istoria popoarelor, sunt de doua feluri: unii, cari din copilarie si pana la batraneta au trait tot intre carti, iar altii, cari au trait si viata de toate zilele, cu luptele, necazurile, urateniile si frumusetile ei, cunoscand in carne si oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisa de invatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita in insirarea faptelor omenesti si mai in totdeauna crede ca poate da fara frica si fara indoire de sine, pricinile si urmarile acestor fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate intrebarile ce trebuie sa ne punem, atunci cand privim tainica intretesere a patimilor si gandurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor, alcatuind valmasagul istoriei popoarelor. Dimpotriva, invatatii, cari, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele se tem sa dea prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei marturisesc neputinta lor de a lamuri, de ce s`a intamplat cutare rasboiu, ori s`a ivit cutare mare mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totului tot noua fata de cele dinainte, si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. Si ei fac astfel, pentru ca viata nu e asa de limpede, cum se arata in carti, de fiecare om, dupa mintea lui, ci e amar de incurcata si neasteptata, cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si straine una de alta, ale oamenilor cari alcatuiesc impreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile, imparatiile, breslele, lumii acesteia. Textul lui Parvan imi aminteste de Goethe, cu butada lui: O privire in carti si doua-n viata, dar trebuie citit integral de cei interesati; la fel si cartea, o perla pentru ideea continuitate si romanitate orientala. Tot anticariatul mi-a oferit o sansa nesperata: Le memorial de Foch, sub forma unor entretiens avec le marechal, semnata de Raymond Recouly, Les Editions de France, Paris, 1929. Eroul Marelui Razboi - la Grande Guerre -, Maresalul Foch, m-a fascinat atunci cand scriam, impreuna cu regretatul si competentul istoric Florin Salvan, despre lupta lui Vaida-Voevod pentru Marea Unire. Nu auzisem, spre rusinea mea, pana atunci, nimic despre el, necum despre personaje ca Franchet d`Esperey, colonelul Vix sau Tilly. L-am descoperit la Paris, prin urmele adanci pe care le-a lasat si care au generat un adevarat cult, pe care remarcile prof. Sofonea l-au evidentiat cum se cuvine. Co-organizator al intalnirii noastre, Complexul Muzeal National Moldova Iasi ne-a intampinat cu un album despre civilizatia cucuteniana intitulat Cucuteni, magia ceramicii si editat de muzeu, in acest an, reunind in conditii grafice foarte bune cele mai insemnate piese ale primei mari civilizatii din Europa si una dintre cele mai mari mosteniri culturale ale neoliticului. La daruri, moldovenii de peste Prut nu s-au lasat mai prejos si - pe langa vinurile, kvint-urile si bomboanele lor - am primit de la prof. Dulgheru (ingrijitorul editiei) volumul omagial Academicianul Ion Bostan. Biobibliografie, editat de Universitatea Tehnica a Moldovei, Chisinau, 2009. Reperele vietii si activitatii acad. Bostan, rectorul UTM, merita mai mult decat o sumara mentiune si expediere in doua vorbe; imi propun un text distinct in care sa creionez personalitatea si opera acestui mare roman. La Bacau, Editura Vicovia ne-a cadorisit cu mai multe carti, printre care una care s-a publicat la pomenirea de 40 de zile a lui Andrei Vartic si este semnata de cel urcat la ceruri: Codul de la Voronet, aparuta la 11 iulie 2009. Patriotul sensibil, cauzasul (re)unirii Basarabiei cu Tara, militantul, omul de cultura si jurnalistul efervescent, care a fost Vartic, era preocupat de radacinile stravechi ale neamului, de urmele lasate de inaintasi. A cautat semne si interpretari ale acestora si, in aceasta carte, se intrece pe sine: contrapune lui da Vinci pe anonimul de la Voronet si analizeaza aceeasi tema: Cina cea de taina, cu o privire noua, plina de indrazneala, dar si de sensibilitate, in acelasi timp. Tot la Vicovia, in Bacau, insa cu un an mai devreme, a aparut volumul de memorii din timpul detentiei politice Drumul Golgotei al parintelui protopop Gheorghe Opris din Rupea, bun prieten al tatalui meu, trecut si el la cele vesnice. L-am intalnit, mi se pare, o data pe parintele Opris la un eveniment al AFDP Brasov, la inceputul anilor `90, dar mi-l amintesc destul de bine din relatarile tatalui meu, pe de o parte, dar si din cele ale parintelui Nicolae Moga, nepotul sau, preot in Rupea, pe de alta parte. La un anumit moment, am fost in masura sa dau o mana de ajutor la renovarea bisericii vechi de peste 200 ani in care slujeste parintele Moga, sa il cunosc mai indeaproape si sa ii apreciez stradaniile, demne de unchiul sau: din inginer a devenit preot, a refacut din temelii biserica la care slujeste si casa parohiala, editeaza o publicatie gratuita Glasul Clopotelor etc. Memoriile parintelui Opris avoca suferintele din universul concentrationar comunist, dar aduc si o importanta contributie la cunoasterea si intelegerea sinistrului Fenomen Pitesti, prin care acesta a trecut cu fruntea sus. Editura bacauana mi-a mai oferit prilejul regasirii diplomatului transilvanean Vasile Stoica, prin reeditarea cartii - de mare faima in perioada Primului Razboi Mondial si imediat dupa acesta - Suferintele din Ardeal, documentar istoric, marturie pasionata si pledoarie pentru Transilvania romaneasca, aparuta tot in 2008, sub ingrijirea istoricului Gheorghe Buzatu, cu un aparat critic serios, asa cum sade bine unei asemenea opere. Mai adaug, la urma, si romanul istoric Lupta (Editura Siaj, Bucuresti, 2008), semnat de Dan Lucinescu, care are in centrul actiunii ofensiva din Est a Armatei Romane, alaturi de Wehrmacht, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aparent facila lecturii, caci este un roman, cartea se dovedeste a fi in egala masura un tratat de istorie, naratiunea urmand milimetric fapte precise, asa cum s-au gasit in documente si relatari orale.