Cum sta treaba cu doctoratul? (II)

Prietenul meu Vlady Mardarescu, inepuizabil izvor de anecdote si povesti, mi-a spus recent, foarte serios, ca a venit sfarsitul lumii. La mirarea mea, a argumentat: pai, nu vezi? Evreii s-au apucat de razboi, nemtii de comert si romanii de... cercetare stiintifica! Continuarea celor din postarea anterioara este - dupa cum am spus - relatarea unei epopei doctorale personale, cu avatarurile ei cu tot. In 1994, sub imboldul unui prieten varstnic, m-am inscris la doctorat la Universitatea "Transilvania", la profesorul S., cu tema "Contributii la studiul lagarelor cu alunecare in vederea imbunatatirii parametrilor functionali", cu examen de limba si colocviu de admitere, tot tacamul. Pe parcursul pregatirii, am sustinut cele trei examene programate si trei referate. Cum profesorul S. m-a lasat de capul meu, am batut drumul Bucurestiului si l-am cunoscut pe prof. Mircea Pascovici, autoritate absoluta in domeniu (colaborator apropiat al lui V.N. Constantinescu), care mi-a sugerat un caz termo-elasto-hidrodinamic (TEHD, pour les connaisseurs) pentru curgerea lubrifiantului si am incercat o modelare pentru cazul dat. Am ajuns, fireste, la o forma a ecuatiei lui O. Reynolds pe care trebuia sa o rezolv in cazul particular ales. Ecuatia, diferentiala de gradul doi, este rezolvabila numeric, dar - dupa nenumarate discutii si incercari impreuna cu prof. Marin Marin de la Catedra de Algebra, Geometrie si Ecuatii Diferentiale - am reusit sa o aduc la o forma integrala (cu transformata Vogelpohl) - si sa o rezolv. Am interpretat rezultatele si am tras concluzii in vederea imbunatatirii parametrilor functionali. Cand totul a fost pus pe hartie, am constatat ca aveam 189 pagini, cu o structura si coerenta bune pentru o teza (ma preocupasem intre timp de tema: How to write a PhD Thesis si am publicat in Buletinul AGIR o lucrare bine primita cu titlul "Metodica redactarii tezelor de doctorat"). Bucuros, am alergat intr-un suflet la profesor, i-am povestit istovul si isprava, dar am fost tratat cu destula raceala. Dupa vreo doua saptamani, sunt convocat la discutii: cum ai ales cazul?, de ce ai modelat asa?, cine te-a ajutat in rezolvarea ecuatiilor? unde ai gasit aceasta structura de teza? Am raspuns pe rand si apoi am primit o teza a unuia Lobontiu, care cercetase o tema apropiata sub conducerea mecanicianului Andrei Ripianu, si mi s-a spus sa preiau un capitol pe care sa-l inserez intre altele doua din teza mea si voi fi programat pentru sustinerea in catedra si apoi cea publica. Am refuzat: ce mi se propunea nu era nici corect, nici in legatura directa cu teza mea. Urmarea: am fost sunat de rectorul de atunci, prof. Sergiu Chiriacescu (fostul meu profesor de Vibratii si coleg de CFSN pe universitate, in decembrie `89-ianuarie `90), care mi-a aratat un memoriu prin care se propunea respingerea tezei ca fiind "un curs de ecuatii diferentiale, cu unele aplicatii la lagare". Am raspuns tot cu un memoriu, in care ma aratam mandru ca un inginer scrie cursuri de ecuatii diferentiale si solicitam o comisie de analiza a tezei. Nu s-a facut nici pana in ziua de azi. In 2000, dupa ce preocuparile mele se cristalizasera pe Istoria Tehnicii si scrisesem destule materiale mai ales pe tema istoriei aviatiei si industriei aeronautice de la noi, m-am intalnit cu prof. Florea Dudita si i-am vorbit de preocuparile mele, de descoperirea unui motor de avion extraordinar realizat de I.A.R. Brasov in 1943, necunoscut, practic, dar care reprezenta o prioritate romaneasca in domeniu. N-a fost greu sa-l conving sa conduca o teza cu aceasta tema: "Motorul I.A.R.-7M, o realizare brasoveana originala" si am luat-o de la capat: trei examene si trei referate, toate in plenul Catedrei Design de Produs si Robotica. De aceasta data, am colaborat cu coordonatorul foarte bine, el urmarindu-mi atent pasii, iar eu consultandu-l de cate ori aveam nevoie. Am pus in lumina un motor de exceptie si pe realizatorii lui, am publicat doua carti (cu continutul primelor doua referate) in timpul progarmului doctoral si opt articole in strainatate. Am realizat si o modelare virtuala a motorului, in CATIA V5, am facut un studiu statistic pentru evaluarea performantelor motorului comparativ cu 100 motoare de aceeasi solutie constructiva (arhitectura in stea, cu sapte cilindri), am interpretat rezultatele dupa fiecare marime caracteristica si, prin interpolare, am determinat scorul final al analizei comparative realizate statistic, am extins teoria similitudinii motoarelor cu ardere interna si la motoarele de avion. Pentru ca teza era totusi in domeniul fundamental Stiinte Ingineresti, am tinut sa fac doua capitole de cercetare pur inginereasca, Determinarea incarcarii termice a principalelor repere si Determinarea raportului maxim de comprimare al motorului I.A.R.-7M. Am sustinut teza in catedra si apoi public, in 21 decembrie 2007, cu participarea intregii catedre (cea mai numeroasa din universitate), am avut o comisie formata din: Florea Dudita (UNITBv), Corneliu Berbente (UPB), Gheorghe Bobescu (UNITBv), Alexandru Herlea (UTBM, Franta), toti DHC, si Barbu Nouras Lupulescu (UNITBv) - presedinte, ca decan al facultatii. La sustinere au participat ca invitati, printre altii: acad. Radu Voinea, prof. Radu Munteanu - rectorul UT Cluj, prof. Pompiliu Manea, prof. Liviu Sofonea. Surpriza: ministerul nu confirma titlul! Aflu - prin directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Craiova - de la un membru al Comisiei de Inginerie Mecanica ca, de fapt, cineva a pus o contrapila. Arat, prin contestatie, ca specializarea Istoria Stiintelor Tehnice poate fi in corespondenta cu oricare dintre domeniile din cadrul Domeniului fundamental Stiinte Ingineresti (cf. OM nr. 4890/1999 si 4119/1997), iar - dupa un an si opt luni - C.N.A.T.D.C.U. catadicseste sa raspunda confirmand titlul. Nu am avut nici un sprijin din partea Universitatii Transilvania ca IOD, de parca nu as fi fost aici doctorand. Dupa primirea vestii, pe mai multe cai, mi se tot transmite sa stau cuminte si sa nu fac taraboi: nu vezi ca abia s-au potolit?, de parca as fi unul care a copiat copios si a venit cu o teza incropita. Tema imi apartine si este originala, domeniul ales este de granita intre inginerie mecanica, istoria tehnicii si aviatie, cercetarea este noua: aplicarea metodelor statistice pentru evaluarea motoarelor, similitudinea motoarelor de avion, utilizarea modelarii virtuale, aducerea in atentie a unei contributii romanesti de exceptie pe plan mondial. Ca sa nu existe comentarii, m-am inscris si in Franta, la Universite de Technologie de Belfort-Montbeliard (a patra universitate de tehnologie din Franta!), la un doctorat in Istorie Sociala cu teza "Naissance et developpement de l`aviation et de l`industrie aeronautique roumaine pendant la premiere moitie de XIX-eme siecle", cu termen de finalizare in acest an universitar (2009-2010). Iata ca nu am nimic de ascuns si nici temeri in a-mi face cunoscut titlul stiintific dobandit prin munca asidua, dar si mare pasiune. Si sper ca in scurt timp, impreuna cu colegii din Comitetul Roman pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Romane (C.R.I.F.S.T.) sa reusim sa impunem ca domeniu distinct de doctorat Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii, cu oricare dintre diviziunile posibile.