Academicianul Ion Bostan

Sa ridici statuie cuiva in viata inseamna teama de posteritate afirma Arthur Schopenhauer, in urma cu mai bine de 150 ani, intr-o culegere de aforisme. Nu ma socotesc printre cei care - de cate ori au prilejul - se reped sa ridice in slavi, sa tamaieze si se laude pe oricine le iese in cale sau le poate fi de folos. Din contra, afirmarea raspicata a convingerilor proprii si evaluarea justa a cate unui personaj mi-au adus deservicii de-a lungul timpului; mi le asum si cred cu tarie ca as face la fel, de-ar fi sa o iau de la capat. Daca astazi imi gasesc timp sa scriu un text, daca vreti, omagial, o fac pentru ca persoana in cauza este cu totul demna de respect, de admiratie pentru o viata si o activitate, ambele rodnice. M-am simtit indemnat - de atunci cand m-a ispitit tentatia gazetariei - sa urmez o maxima (al carei autor l-am uitat de mult timp) si care suna cam asa: daca nu faptuiesti lucruri demne de a fi scrise, scrie fapte demne de a fi citite. Iata, ca inchin acest text academicianului Ion Bostan, de la Academia de Stiinte a Moldovei, rectorul Universitatii Tehnice din Chisinau, pornind de la publicarea recenta a volumului omagial Academicianul Ion Bostan. Biobibliografie, editat de Universitatea Tehnica a Moldovei, sub ingrijirea prof. Valeriu Dulgheru, si prilejuit de implinirea varstei de 60 ani. Nascut in 1949, in sudul Basarabiei, la Cahul, Ion Bostan a urmat scoala din satul natal, iar apoi Scoala Medie Internat din Cahul, pe care a absolvit-o in 1966. In 1971 a absolvit Facultatea de T.C.M. a Institutului Politehnic din Chisinau, cu diploma de inginer, activand ca tehnolog si proiectant la Uzina Moldovahidromasina, la terminarea acesteia. Pentru preocuparile serioase si rezultatele activitatii sale de inginer stagiar, este trimis la Moscova pentru specializare la Scoala Superioara de Ingineri, pe care o termina in 1974. La revenirea de la Moscova este cooptat in cercetare la Institutul Politehnic, incepand in scurt timp si o activitate didactica obisnuita si trecand prin toate gradele didactice: asistent, lector superior, conferentiar si profesor la Catedra de Teoria Mecanismelor si Organe de Masini. Seful sau de atunci, cel care l-a chemat in invatamant, era regretatul prof. Vasile Ajder, de putina vreme trecut la cele vesnice, primul om pe care l-am cunoscut si in a carui casa am fost invitat in cea dintai vizita la Chisinau (1997, cu o bursa oferita de OSCE). Intre timp, Ion Bostan a facut doctoratul si a sustinut teza de doctor in stiinte tehnice la Saratov (conducator stiintific prof. C. Glusco), in 1977, iar in 1989 a devenit si doctor habilitat in stiinte tehnice la Institutul Bauman din Moscova, cu o teza in domeniul teoriei fundamentale a angrenajului precesional. Merita punctat aici faptul ca prof. Bostan a fundamentat aceasta teorie, bazandu-se pe principiul continuitatii functiei de transfer si multiplicitatii angrenajului si metodelor de calcul al transmisiilor planetare precesionale. In afara calatoriilor de studii in fosta URSS, a facut specializari la mai multe universitati din Cehoslovacia, Marea Britanie, Statele Unite, Germania. A devenit membru corespondent al Academiei de Stiinte a Moldovei, in 1992, si membru titular in 1994. Intre 1990 si 1992 a fost sef de catedra, iar din 1992 a devenit rector al Universitatii Tehnice a Moldovei, ridicandu-i nu doar prestigiul, ci si numarul de studenti (de la 7.000 la 22.000 de studenti), dar si reorganizand universitatea din temelii, dupa modelul european (mai recent, Bologna), adoptat de intreaga Uniune Europeana. Ca recunoastere a meritelor sale profesionale si a capacitatii manageriale, intre 2004 si 2006 a fost ales presedinte al Retelei Universitatilor de la Marea Neagra, iar din 2007 a devenit presedintele Consiliului Rectorilor din Republica Moldova. Numeroase distinctii, diplome, premii, titluri Honoris Causa recunosc calitatea si stradania cercetatorului Ion Bostan. Activitatea sa didactica si stiintifica reuneste numeroase activitati grupate pe domenii cum ar fi: monografii si manuale didactice si de proiectare, articole si comunicari stiintifice, inventii (peste 200 brevete de inventie obtinute, singur sau in colaborare!), alocutiuni si discursuri cu diverse ocazii, proiecte de cercetare, realizari practice. Ar fi greu si nepotrivit sa reiau aici intregul volum omagial si sa reiterez sutele de lucrari si inventii; nici macar nu pot cita cateva fara riscul de a asterne nedrept tacerea asupra altora. Ma voi opri la Pendulul lui Foucault, lansat, in februarie 1851, de fizicianul francez omonim, care i-a invitat pe parizieni la Pantheon cu cuvintele: Venez voir tourner la Terre! Imediat, lumea a fost cuprinsa de febra de a vedea celebrul experiment, iar marile orase ale lumii s-au grabit sa imite exemplul Parisului. La noi, primul asemenea experiment a avut loc la inceputul secolului trecut la Bucuresti, sub cupola Ateneului. Bineinteles ca primele erau simple pendule gravitationale, insa in timp au fost create sisteme sofisticate de intretinere a miscarii (mentinerea amplitudinii oscilatiilor), de masurare a timpului, de vizualizare a diferitelor efecte ale miscarii de rotatie a Pamantului, de repozitionare a cadranului principal s.a. Ei bine, un asemenea pendul s-a realizat si la Chisinau, in holul rectoratului Universitatii Tehnice a Moldovei, din initiativa si sub directa coordonare a rectorului Bostan. Desi cu o lungime mica, de numai 17 m (la scara celor de pe mapamond), pendulul de la Chisinau introduce mai multe noutati: 8 lasere si 8 receptoare pentru urmarirea procesului oscilatoriu, iar acum se intentioneaza amplasarea unuia subteran la Cramele Cricova, primul de acest gen in lume, ce va avea o lungime de 64 m. Am avut ocazia, de-a lungul vizitelor mele in strainatate sa vad pana acum pendule la Pantheon, Conservatoire National des Arts et Metiers (ambele in Paris), Musee du Temps (Besancon), Technisches Museum (Viena), Catedrala Sf. Petru si Pavel (Cracovia), Science Museum (Londra), Isaakevski Sobor (Sankt Petersburg), dar cel care m-a bucurat, poate, mai mult a fost cel romanesc de la Chisinau. L-am intalnit pe acad. Bostan in septembrie 2008, cand am participat la o conferinta la Chisinau. Eram cu prof. Florea Dudita si gazda noastra, prof. Valeriu Podborschi, si am fost primiti in biroul de la rectorat. Un om calm, politicos (as putea spune chiar prietenos), dar pe fata caruia oboseala era bine intiparita. Nici nu se putea altfel, la responsabilitatile numeroase pe care si le-a asumat si carora le face fata cu bine. Nu am putut trage pe loc concluzii: stiam multe si pana atunci, am avut contactul direct, am aflat si mai multe de atunci incoace, de la colaboratorii sai. Iata cam ce gandesc eu, dupa ce am parcurs si volumul editat in cinstea celor 60 ani ai sai: un om modest si demn, de mare caracter si cu o linie a vietii si activitatii dreapta, pornit de jos, de la tara, unde avea grija de caprele familiei, s-a ridicat pana la cele mai inalte titluri si distinctii academice, prin talent, dar mai ales prin harnicie. Pune suflet in ceea ce face, caci numai cu suflet, cu pasiune, putea realiza o opera stiintifica, o activitate de propasire universitara si o viata de familie, fiecare dintre acestea, luata in parte, exemplara. Am citit un interviu acordat de acad. Bostan presei din Chisinau, in care afirma: nimic mai subred decat omul fara pozitie! Sa dea bunul Dumnezeu sa foloseasca cu mare intelepciune pozitia pe care a dobandit-o, cu atata munca, in folosul neamului romanesc si idealului de a ne vedea intr-o singura tara.