Printul Ion Ghica, pionier al invatamantului metematic superior

Ion Ghica (1816-1897) este cunoscut indeobste ca literat si om politic, programa scolara incluzand cunoscutele Scrisori catre Vasile Alecsandri sau Amintiri din pribegie, iar cartile de istorie vorbind destul de mult de mandatele sale de prim-ministru si ministru cu diferite portofolii, dar si despre implicarea sa in asa-numita "monstruoasa coalitie", care l-a rasturnat pe Al. I. Cuza de la putere, stopand abuzurile la care acesta ajunsese sa se preteze. Ceea ce este mai ptin cunoscut este rolul jucat de Ghica la fondarea si dezvoltarea invatamantului matematic superior din Iasi, respectiv unele dintre primele cursuri de geometrie descriptiva si primul tratat de calculul probabilitatilor. Ghica s-a nascut la Bucuresti in 12 august 1816 ca fiu al lui Tache (Dumitru)Ghica, mare logofat, si al Maritei, nascuta Campineanu (sora cunoscutilor boieri patrioti Ion si Constantin Campineanu). Facea parte din ramura munteana a familiei Ghica, cu o veche traditie in Tarile Romane, care daduse atat in Tara Romaneasca, cat si in Moldova numerosi boieri de seama: mari spatari, hatmani, bani s.a. si nu mai putin de zece domnitori, unii in mai multe randuri si inca in ambele tari. Tatal sau, cu studii la Viena, l-a indrumat spre invatatura, aducandu-i in casa dascali greci, inca din primii ani ai copilariei. A trecut apoi pe la scoala de franceza a lui J.A. Vaillant pentru a urma Scoala de la Sf. Sava, care functiona atunci in Hanul Serban Voda de pe Lipscani si unde tocmai sosise inginerul Gheorghe Lazar, care initiase invatamantul in limba romana si adusese o noua organizare in patru grade. Avea colegi astazi bine cunoscuti: Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, C.D. Aricescu, G. Costaforu, C.A. Rosetti, Theodor Aman, Alexandru Odobescu, Alexandru Orascu, Vasile Boerescu, iar profesori la fel de celebri ca: J.A. Vaillant, Simion Marovici, Petrache Poenaru, Eufrosin Poteca, incadrati de transilvanenii: Lazar, Ioan Pop, Aaron Florian, I. Genilie, Gheorghe Pop, Costache Moroiu. In timpul scolii, Ion Ghica s-a remarcat in mod cu totul special la aritmetica, trigonometrie si topografie. In 1835, dupa absolvirea Sf. Sava pleaca la Paris pentru continuarea studiilor unde intra in gazda la pensiunea vaduvei Ducolombier, in inima Cartierului Latin, impreuna cu Ion Brailoiu, Nicolae Kretzulescu, Ion Negulici, fratii Golescu, N. Cantacuzino-Pascanu. Se imprieteneste in scurt timp cu Vasile Alecsandri, I.Al. Cuza, N. Docan, Dumitru Bratianu, si acestia studenti in capitala Frantei. Dupa aproape un an pregatitor sustine bacalaureatul in litere la Sorbona (in 11 ianuarie 1936), iar mai tarziu si bacalaureatul in matematici la Facultatea de Stiinte a Universitatii (18 august 1838). Se inscrie la Ecole Centrale des Arts et Manufactures (1836-1837), iar din octombrie 1838 trece la Ecole Nationale des Mines, unde obtine, in 1840, diploma de inginer. Pe langa scoala, desfasoara o fecunda activitate politica sil publicistica, dar urmareste si prelegerile de la College de France si Conservatoire National des Arts et Metiers tinute de savantii si oamenii de cultura ai vremii. Intreprinde mai multe stagii de practica si studii la minele din Franta, iar in 1840 si in Anglia, la minele si otelariile din Midlands. Reintors la Bucuresti se ofera sa se ocupe de salinele din tara sau sa devina profesor la Sf. Sava, insa este refuzat prin oferirea altor insarcinari, inconvenabile. In decembrie 1841 pleaca la Iasi, in cautarea unei slujbe potrivite pregatirii sale, si anul urmator devine profesor la Academia Mihaileana de: geometrie descriptiva, mineralogie si geologie. La sfarsitul anului 1843, inaugureaza cel dintai curs de economie politica de la Academia Mihaileana. In unele din scrierile sale cu caracter memorialistic relateaza munca pasionanta desfasurata ca profesor la Academia Mihaileana, de 24 ore pe saptamana, mai ales orele de geometrie descriptiva, unde vorbea elevilor de figurile si corpurile de rotatie si de proprietatile lor, despre plane, drepte poliedre si intersectii ale acestora. La noi, primele elemente de geometrie descriptiva au fost predate la Iasi, la Scoala de Ingineri Hotarnici de Gheorghe Asachi (cel care a dat numele sau Universitatii Tehnice din Iasi) si la Bucuresti de catre profesorul lui Ion Ghica, Gheorghe Lazar, la Sf. Sava, in vremea cand acesta era elev. Problema fundamentala a geometriei descriptive, creata de matematicianul francez Gaspard Monge, conte de Pelouse (1746-1818) o constituie transformarea spatiului tridimensional in spatiu bidimensional si reciproc, respectiv reprezentarea in plan a figurilor geometrice din spatiul tridimensional si deducerea figurilor din spatiul tridimensional pornind de la reprezentarile plane ale acestora. In tehnica, ea constituie fundamentul teoretic al stiintei reprezentarii corpurilor pe un plan si al deducerii formei spatiale ale acestor pornind de la reprezentarile plane ale acestora (desenul tehnic). Ion Ghica lucreaza la traducerea si pregatirea unui tratat de Calculul probabilitatilor insa implicarea sa politica in fondarea si alcatuirea programului Fratiei nu ii permit sa duca la bun sfarsit lucrarea, care va aparea sub alta semnatura in 1847, sub egida Asociatiunii Literare din Romania. Incepe in acesti ani si editarea volumelor substantiale Convorbiri economice, care raman de referinta pentru inceputurile acestei noi stiinte in Romania. In 1847 se casatoreste cu Alexandrina (Sasa) Mavros, iar anul urmator este printre conducatorii Revolutiei din 1848. Fuge la Istanbul unde este considerat unul dintre oamenii de seama ai emigratiei din Pera si are contacte si relatii la varful Imperiului Otoman. Este foarte apreciat si numit guvernator al Insulei Samos, din aprilie 1854, fiind si inobilat cu titlul de bei de Samos, adica print, desi functia echivala cu aceea de domnitor in Tarile Romane. Reformeaza din temelii administratia si economia insulei, dar nu poate sa nu dea curs vocatiei sale de pedagog, infiintand scoli si asezandu-le pe baze solide (ca semn de pretuire, in primaria din Vathy, capitala insulei, se pastreaza la loc de onoare un bust al sau). Numele sau este vehiculat la Inalta Poarta drept candidat la caimacamia Tarilor Romane, dar intrigi venite - in mod surprinzator - din partea unor prieteni si tovarasi de studentie sau revolutie impiedica o desemnare. Reintors in tara in 1858, ajunge prim ministru al Moldovei (6 mar. -30 apr. 1859), prim ministru al Tarii Romanesti (11 oct. 1859-30 apr. 1860); in acest mandat introduce alfabetul latin. Deputat si senator in mai multe randuri, joaca un rol activ in miscarea opozitionista impreuna cu C.A. Rosetti, I.C. Bratianu, D. Sturza, Lascar Catargiu, reusindu-se arestarea lui Cuza in 11 februarie 1866 si plebiscitul din 2-8 martie 1866. Dupa abdicarea lui Cuza a fost prim ministru a doua guverne ale Principatelor Unite, apoi din 187o iarasi prim ministru si ministru de interne pana in 10 martie 1871. Membru al Societatii Academice Romane din 1874, presedinte al acesteia din 1876 (viitoarea Academie Romana, din 1879), director general al teatrelor din Romania (1877), in mai multe randuri presedinte al Academiei, noua ani ministru plenipotentiar al Regatulul Romaniei la Londra (din 1881). Apreciat si integrat aristocratiei britanice duce o viata placuta, cu multe calatorii europene, in acesti ani, inainte de a-si incheia misiunea diplomatica si de a reveni in tara. Ramane activ, participa la activitatile Academiei, dar petrece cea mai mare parte a timpului la mosia sa de la Gherghani, unde moare la 22 aprilie 1897. Rolul sau in propasirea si dezvoltarea invatamantului romanesc, cu precadere matematic, ramane esential, chiar daca celelelte misiuni si functii publice au fost de mai mare vizibilitate.