In memoriam Horea Banea, 7 septembrie 1934 – 4 octombrie 2026

 

Duminică, 4 octombrie 2026, în cursul serii, a decedat la domiciliul său din Brașov, la venerabila vârstă de 92 ani, prof. univ. dr. Horea Banea, cunoscut matematician brașovean. A fost fiul dr. med., dr. jur. Ion Banea (1905-1939), medic și avocat, membru al Baroului Iași, asasinat samavolnic în 1939 de autoritățile carliste, dar și nepotul lui Dumitru (Mitu) Banea și Nicolae Pătrașcu (acesta din urmă era căsătorit cu Livia, una dintre surorile lui Mitu și Ion Banea), luptători anticomuniști marcanți și foști deținuți politici. Familia sa, pe linie paternă, era originară din Vurpăr, lângă Sibiu, însă, Horea Banea s-a născut la Cluj-Napoca în 7 septembrie 1934, fiind orfan de tată din fragedă copilărie (de la vârsta de 5 ani), și a rămas în grija unei mame singure, care l-a îndrumat și i-a modelat caracterul, dar a fost educat de călugărițele ursuline de la mănăstirea acestui ordin, din Sibiu. A urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, unde a fost coleg cu Sorin Radu Chiorean (nepotul dr. Nistor Chioreanu), alături de care a participat în ultimul an de liceu la olimpiadă în București, faza națională, obținând medalia de argint la matematică, iar Chioreanu mențiune, la fizică! Dr. ing. Sorin Chiorean a urmat apoi la București Facultatea de Construcții și a devenit, în anii maturității sale profesionale, director general la Institutul de Cercetare și Proiectare Sectoare Calde Metalurgice din Brașov și profesor asociat la Universitatea din Brașov. Pasiunea cea mare a vieții sale de școlar, căreia ar fi vrut să își dedice viața, a fost istoria, o cale interzisă pentru un om cu ascendența sa, mai ales în acele vremuri tulburi, însă, matematica a fost un colac de salvare pentru el, urmărit (și) de ura comuniștilor din pricina tatălui său, pe care cred că nici nu a apucat să îl cunoască prea bine, prin prisma vârstei. Și-a continuat studiile la Facultatea de Matematică din București, cu durata de 5 ani, obținând licența în anul 1958. Menționez un fapt cu totul remarcabil: în timpul studiilor sale la Facultatea de Matematică a Universității din București, corpul profesoral includea nu mai puțin de 12 academicieni, care i-au fost profesori și ulterior i-au devenit, mulți dintre ei, prieteni. Stabilit la Brașov la terminarea facultății s-a căsătorit în același an, 1958, cu profesoara Aurelia Banea, fosta sa colegă de facultate. Căsnicia lor, impresionantă prin durată și armonie, a fost binecuvântată cu trei fii: Ionel, Ștefan și Mihai. Profesorul Horea Banea a activat de-a lungul timpului la Liceul „Andrei Șaguna” (ca, de altfel, și soția sa) și – din 1963 – la Institutul Pedagogic din Brașov, secția de Matematică. În anul 1974 a susținut la Universitatea din București teza de doctorat cu tema: „Ecuații diferențiale de ordin neîntreg”, sub conducerea academicianului Miron Nicolescu, obținând titlul de doctor în matematică. Din 1979 a devenit cadru didactic titular al Universității din Brașov, unde și-a continuat activitatea până la pensionare. În mod paradoxal pentru acele timpuri, au fost doar cinci universitari în întreaga Catedră de Matematică a universității brașovene care nu au fost membri de partid (PCR). Între 2003 și 2008 a fost membru al Catedrei de Ecuații, al cărei șef de catedră a fost colegul și prietenul său de-o viață, prof. univ. dr. Mircea Lupu. Din anul 2004 s-a pensionat cu titlul de profesor onorific, continuând activitatea încă vreo câțiva ani. El însuși olimpic la matematică, câștigător al unei medalii de argint la nivel național în liceu, după cum am mai arătat anterior, s-a dedicat cu tot sufletul și s-a distins prin contribuții deosebite în pregătirea unor elevi olimpici de excepție, la nivel național și internațional, și a numeroase generații de studenți. La Liceul „Andrei Șaguna”, i-a avut ca elevi, colegi de clasă, ba chiar în aceeași bancă, pe președintele actual al Societății Române de Matematică din România (SSMR), prof. univ. dr. Radu Gologan (profesor la Universitatea Politehnica și cercetător gr. I la Institutul de Matematică al Academiei, antrenorul echipei de olimpici la matematică a României), și pe președintele Societății Române de Fizică (SRF), acad. prof. univ. dr. Nicolae Victor Zamfir, (managerul Institutului de la Măgurele și directorul proiectului de construire a superlaserului de la Măgurele). Dintre foștii săi studenți cu rezultate deosebite îi amintesc aici și pe: prof. univ. dr. Sorin Vlase și prof. univ. dr. Mihai Ulea. Prof. Horea Banea a fost membru marcant, cu o activitate de excepție al Societății de Științe Matematice din România, Filiala Brașov, și a fost distins cu Diploma de Excelență a SSMR. Energic și dedicat, a fost autor de cărți, culegeri de probleme, cursuri universitare, numeroase articole de specialitate în reviste consacrate, cu o contribuție constantă la Gazeta matematică, membru în comisii de examene și concursuri de matematică la toate nivelurile (olimpiade, concursuri speciale, definitivat, grade didactice, pregătirea profesorilor), în comisii de doctorat etc. Una dintre contribuțiile sale, care i-a adus recunoașterea pe plan național, a fost reprezentată de lucrările dedicate metodicii predării matematicii. A publicat mai multe cărți, dintre care amintim: Probleme de matematică. Date la examenele de definitivare în învățământ și la concursurile pentru ocuparea catedrelor, Editura Didactică și Pedagogică, 1976, 188 p., Probleme de matematică traduse din revista sovietică Kvant, Vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, 1983, 271 p., Subiecte propuse la examenele profesorilor de matematică, Vol. I Profesori de liceu, Editura Paralela 45, 1997, 320 p., ISBN:973-9273-52-1, Subiecte propuse la examenele profesorilor de matematică, Vol. II Definitivat, Gradul al doilea, Concursuri pentru ocuparea catedrelor, Editura Paralela 45, 1997, 207 p., ISBN: 973-9273-59-9, Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, 1998, 206 p., ISBN:973-9273-90-4. Dragostea pentru istorie și solida formație matematică au condus la pasiunea sa pentru istoria matematicii, predând mulți ani un curs facultativ pentru studenții Facultății de Matematică-Informatică a Universității Transilvania din Brașov. Cu toate că mulți studenți nu frecventau nici măcar cursurile obligatorii, la acest curs prezența era uriașă! A fost un om modest și profund religios, greco-catolic fervent: prima slujbă greco-catolică după decretul Consiliului FSN din decembrie 1989, semnat de Ion Iliescu, prin care această biserică ieșea din catacombe, a avut loc în sufrageria apartamentului său. A fost aproape două decenii cantorul bisericii greco-catolice din municipiul Brașov și unul dintre cei mai devotați credincioși. A fost înmormântat la Cimitirul Municipal Brașov, în zona rezervată catolicilor. Dumnezeu să-l odihnească și să îl răsplătească pentru viața, activitatea și conduita sa exemplare!