-->
Semnalez prin această postare apariția volumului: Mihai Eminescu, Poems, traducător Petre Grimm, îngrijitor
de ediție și postfață: Horia Salcă.
Cartea cuprinde o
selecție de 26 poezii ale lui Mihai Eminescu, traduse în limba engleză de
profesorul Petre Grimm de la Universitatea Daciei Superioare, ulterior Universitatea Regele Ferdinand din Cluj. Cartea, o reeditare a primei ediții din 1938, conține
o prefață a traducătorului cu câteva repere esențiale ale vieții și operei
eminesciene și corectează unele erori strecurate în prima ediție
și are în plus și o postfață, care îl prezintă pe profesorul Petre Grimm,
prea-puțin cunoscut, unul dintre primii angliști de la noi. Ea reprezintă o
contribuție modestă la Centenarul Marii Uniri - era destinată să apară la 1 Decembrie, însă, n-a fost să fie - repunând în circulația
internațională unele dintre poeziile lui Eminescu, în selecția traducătorului.
-->
Vreau să
aduc la cunoștința cititorilor câteva informații despre Petre Grimm
(1881-1944), traducătorul acestor poezii, unul dintre primii angliști de la noi
(cam în aceeași vreme cu Dragoș Protopopescu la Universitatea din București), însă
primul de la Universitatea din Cluj, astăzi Universitatea Babeș-Bolyai.
Petre Grimm s-a născut în București din tată german din Alsacia, Frederick, și
mamă franțuzoaică, Leontina Leclerc. Una dintre fiicele lui Petre Grimm, Elza Williams,
căsătorită cu un american, avea să le spună băieților ei că, pe linia bunicului
ei, descind din cunoscuții povestitori, Frații Grimm; talentul lui P. Grimm era pe măsura prezumtivilor antecesori. A urmat cursurile Liceului Sf. Sava,
iar apoi Facultatea de Litere, cu intenția de a se dedica
germanisticii, absolvind în 1904. Ulterior a făcut specializări în anglistică
și germanistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. A fost profesor
pe la mai multe licee din Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște. În anii de la
sfârșitul Primului Război Mondial, după Marea Unire și înființarea
universității românești din Cluj, ocupă un post de lector de limba engleză la
Facultatea de Litere și Filosofie. Rectorul noii universități era brașoveanul
Sextil Pușcariu, în egală măsură Director al Muzeului Limbii Române și editor
al revistei Dacoromania, în al cărei colectiv și-a găsit imediat locul și Petre
Grimm, alături de filologi prestigioși ca: Teodor Capidan, Constantin Lacea,
George Giuglea, Nicolae Drăganu, Vasile Bogrea și Theodor Naum. După susținerea
tezei de doctorat a fost promovat profesor de engleză (1925) și a fost șef al
Catedrei de Limba și Literatura Engleză, până la sfârșitul vieții sale,
survenită la Sibiu, unde facultatea se transferase ca urmare a cedării
Nord-Vestului Transilvaniei către Ungaria horthystă, după infamul Diktat de la
Viena. S-a căsătorit cu Valeria Christescu, cu care va avea trei fiice, dintre
care două aveau să moară în pruncie, iar cea de-a treia, Elza (menționată mai sus), se va căsători
în Cluj cu Harry Williams, alături de care va părăsi definitiv România, la
instaurarea comunismului. Pe Grimm, Pușcariu îl considera ”scânteietor și
spiritual”, apreciere venită atât din activitatea didactică universitară, cât
și din îndelungata colaborare la Dacoromania, în a cărei redacție se manifesta
din plin verva și pregătirea de excepție a membrilor colectivului. În afară de
munca asiduă la revista Muzeului Limbii Române din Cluj, Grimm a colaborat la multe
reviste literare, dar în mod special la Hyperion și Ideea Europeană, publicând
mai ales traduceri din engleză și germană din W. B. Yeats, Jonathan Swift,
William Shakespeare, Edvard Mörike, Robert Herrick, Robert Burns, Alfred
Tennyson, Chaucer și Byron. În 1938 publică la Editura Tribuna Românească din
Cluj, o selecție dintre poeziile lui Eminescu traduse în limba engleză, care
s-a bucurat de o foarte bună primire, multe ediții colective ulterioare din
operele eminesciene incluzând și traducerile lui P. Grimm. Surprinzător, informațiile despre Petre Grimm sunt
destul de zgârcite, atât în bibliografia cercetată, cât și în mediul on-line.
Însă, am avut plăcuta surpriză să găsesc cartea irlandezului Walter Starkie, Raggle
Taggle: Adventures with a Fiddle in Hungary and Romania, publicată prima dată în
1933, care relatează călătoria autorului prin Ungaria și România, pe urmele
țiganilor (eu am utilizat ediția Readers Union/John Murray, London, 1947). Ei
bine, Starkie – hispanist și autoritate în domeniul triburilor romani – îi
dedică un capitol întreg din carte lui Grimm (Chapter XXV, Bohemians not
Gypsies. A Roumanian Symposium), pe care l-a întâlnit la Cluj și cu care a
legat o prietenie temeinică. Este lesne de înțeles că am optat pentru
prezentarea capitolului său în Postfața acestei ediții, nu doar pentru imaginea lui Grimm, ci
și pentru atmosfera vremii și anturajul boem în care trăia, în Clujul
universitar, despre care Starkie spunea că: Here might be the Oxford of Eastern
Europe.
Doresc să pun la dispoziția prietenilor mei anglofoni din
Marea Britanie, din Canada și din Statele Unite ale Americii – deopotrivă
nativi sau cu rădăcinile în România - această carte. Iar pentru că nu a fost posibil să fac acest lucru la Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918, mă bucur că măcar în 15 ianuarie 2019 o pot face!-->
