Hop-țop și Andrei Marga

-->

Pe final de campanie electorală, una în care mi se pare că mizeriile au curs mai mult ca în trecut, intervine și Andrei Marga, binecunoscut publicului larg din postura sa de universitar, autor, rector al marii universități clujene, ministru, șef al ICR, multiplu laureat al unor premii prestigioase internaționale și lista ar putea continua. Intervine adăugând o tușă personală acuzelor de nazism la adresa președintelui Klaus Iohannis, atât de frecvente din partea unor trepăduși ai PSD sau a unora ce-și câștigă existența în solda lui Dan Voiculescu. Dacă am ignorat - și cred că mulți oameni au făcut la fel, punând pe seama înfierbântării din campania electorală – afirmațiile unor politruci sau ziariști plătiți, mă surprinde și nu pot ignora articolul domnului Marga La braț cu Mussolini, Hitler & Company? găzduit de Cotidianul. Pentru că domnul Marga prin educația pe care o etalează, prin CV-ul său bogat, prin pozițiile publice pe care le-a ocupat de-a lungul timpului, se aliniază inexplicabil unor bădălăi sau gâzi... Iată de ce îmi exprim nemulțumirea revizuind trecutul lui Andrei Marga.

Interesant personaj Andrei Marga! Unul dintre propovăduitorii și teoreticienii neomarxismului, care a trecut cu lejeritate prin mai multe partide: PCR, PNȚCD (care l-a numit ministru al Educației și unde, pentru o scurtă perioadă, a fost și președinte), PNL (în vremea lui Crin Antonescu și a USL, unde iarăși a fost ministru, de această dată de Externe, iar apoi șef al ICR, după ce PSD a smuls această instituție de sub tutela Rreședintelui României), susținător public al pozițiilor antijustiție și anti-"stat paralel" (pe linia Tăriceanu-ALDE), pentru a reveni în final la matca PSD, urmașul PCR (chiar dacă neînregimentat oficial)... Întreb și eu: cine putea, pe vremea lui Ceaușescu, să plece cu burse în Vest (în Germania, DAAD, 1975-1976, și Humboldt, 1977), sau în stagii itinerante pe la diferite universități (în Germania, 1980-1989)?! Unul care avea acceptul partidului unic și al Securității (de altfel, a fost dovedit turnător al Securității, sub numele Horia, la fel cum a fost și soția sa, Delia). Omul este foarte inteligent și a învățat bine, nimic de reproșat, dar fără voia celor de mai sus nu ar fi făcut nimic: poate - în cazul fericit - era un obscur profesor la vreo universitate, dar nu ajungea la această magnitudine dacă nu era omul regimului comunist! Ar mai fi un amănunt: este nepotul fizicianului acad. Ioan Ursu, vicepreședintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (președintă a fost Elena Ceaușescu, între 1979 și 1989)! Andrei Marga nu a uitat ce înseamnă un unchi sus-pus și și-a promovat nepoata: doctorand la propria catedră, apoi la Ministerul de Externe și, în cele din urmă, secretar general la Institutul Cultural Român, în perioada în care a condus aceste instituții... Bref, nu-mi plac comuniștii (marxiști, leniniști, staliniști și neomarxiști, fie și din Școala de la Frankfurt, feseniști sau pesediști), nu-mi plac turnătorii (chiar dacă, ghinion, au numele de cod Horia), nu-mi plac cei care vor să demoleze lupta anticorupție (sub pretexte gen: abuzurile justiției, DNA sau ale statului paralel), nu-mi pace nepotismul, nu-mi place traseismul exagerat (înțeleg bine o mutare crossing the floor, ca în Camera Comunelor din Marea Britanie, dar nu de la stânga la dreapta și retur!). Și, ca om pasionat de istoria tehnicii, nu-mi plac cei care afirmă docți, la televiziune că, un român (transilvănean) a inventat caloriferul, știut fiind că românul a inventat doar apa caldă!

Revenind la textul incriminat, trebuie să fac o confesiune: și eu am (așa cum reproșează d-l Marga președintelui Iohannis) obsesia eliminării PSD-ului de pe scena politică, pe care îl văd, îl cunosc și știu că este urmașul Partidului Comunist Român (via FSN-FDSN-PDSR). La 30 ani de la căderea Zidului Berlinului încă mai sper că acest sistem criminal și liderii săi vor fi într-o zi judecați și condamnați, punându-se definitiv punct, judiciar, moral și politic, acestei probleme (bine ar fi fost dacă am fi avut la vreme lustrație și adoptarea Proclamației de la Timișoara!). Mai sunt convins că lupta anticorupție este legitimă și așteptată de publicul de la noi, iar atacurile la DNA, statul paralel și noua Securitate, maschează – sau vrea să justifice, mai degrabă – doar o agresiune fără precedent la Justiție, pentru salvarea hoților! Până una-alta, mă uit la Andrei Marga cum argumentează aidoma cu Tăriceanu, Dragnea & Company...

O edție a poeziilor lui Mihai Eminescu în limba engleză

-->

Semnalez prin această postare apariția volumului: Mihai Eminescu, Poems, traducător Petre Grimm, îngrijitor de ediție și postfață: Horia Salcă.

Cartea cuprinde o selecție de 26 poezii ale lui Mihai Eminescu, traduse în limba engleză de profesorul Petre Grimm de la Universitatea Daciei Superioare, ulterior Universitatea Regele Ferdinand din Cluj. Cartea, o reeditare a primei ediții din 1938, conține o prefață a traducătorului cu câteva repere esențiale ale vieții și operei eminesciene și corectează unele erori strecurate în prima ediție și are în plus și o postfață, care îl prezintă pe profesorul Petre Grimm, prea-puțin cunoscut, unul dintre primii angliști de la noi. Ea reprezintă o contribuție modestă la Centenarul Marii Uniri - era destinată să apară la 1 Decembrie, însă, n-a fost să fie - repunând în circulația internațională unele dintre poeziile lui Eminescu, în selecția traducătorului. 

-->

Vreau să aduc la cunoștința cititorilor câteva informații despre Petre Grimm (1881-1944), traducătorul acestor poezii, unul dintre primii angliști de la noi (cam în aceeași vreme cu Dragoș Protopopescu la Universitatea din București), însă primul de la Universitatea din Cluj, astăzi Universitatea Babeș-Bolyai. Petre Grimm s-a născut în București din tată german din Alsacia, Frederick, și mamă franțuzoaică, Leontina Leclerc. Una dintre fiicele lui Petre Grimm, Elza Williams, căsătorită cu un american, avea să le spună băieților ei că, pe linia bunicului ei, descind din cunoscuții povestitori, Frații Grimm; talentul lui P. Grimm era pe măsura prezumtivilor antecesori. A urmat cursurile Liceului Sf. Sava, iar apoi Facultatea de Litere, cu intenția de a se dedica germanisticii, absolvind în 1904. Ulterior a făcut specializări în anglistică și germanistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. A fost profesor pe la mai multe licee din Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște. În anii de la sfârșitul Primului Război Mondial, după Marea Unire și înființarea universității românești din Cluj, ocupă un post de lector de limba engleză la Facultatea de Litere și Filosofie. Rectorul noii universități era brașoveanul Sextil Pușcariu, în egală măsură Director al Muzeului Limbii Române și editor al revistei Dacoromania, în al cărei colectiv și-a găsit imediat locul și Petre Grimm, alături de filologi prestigioși ca: Teodor Capidan, Constantin Lacea, George Giuglea, Nicolae Drăganu, Vasile Bogrea și Theodor Naum. După susținerea tezei de doctorat a fost promovat profesor de engleză (1925) și a fost șef al Catedrei de Limba și Literatura Engleză, până la sfârșitul vieții sale, survenită la Sibiu, unde facultatea se transferase ca urmare a cedării Nord-Vestului Transilvaniei către Ungaria horthystă, după infamul Diktat de la Viena. S-a căsătorit cu Valeria Christescu, cu care va avea trei fiice, dintre care două aveau să moară în pruncie, iar cea de-a treia, Elza (menționată mai sus), se va căsători în Cluj cu Harry Williams, alături de care va părăsi definitiv România, la instaurarea comunismului. Pe Grimm, Pușcariu îl considera ”scânteietor și spiritual”, apreciere venită atât din activitatea didactică universitară, cât și din îndelungata colaborare la Dacoromania, în a cărei redacție se manifesta din plin verva și pregătirea de excepție a membrilor colectivului. În afară de munca asiduă la revista Muzeului Limbii Române din Cluj, Grimm a colaborat la multe reviste literare, dar în mod special la Hyperion și Ideea Europeană, publicând mai ales traduceri din engleză și germană din W. B. Yeats, Jonathan Swift, William Shakespeare, Edvard Mörike, Robert Herrick, Robert Burns, Alfred Tennyson, Chaucer și Byron. În 1938 publică la Editura Tribuna Românească din Cluj, o selecție dintre poeziile lui Eminescu traduse în limba engleză, care s-a bucurat de o foarte bună primire, multe ediții colective ulterioare din operele eminesciene incluzând și traducerile lui P. Grimm. Surprinzător, informațiile despre Petre Grimm sunt destul de zgârcite, atât în bibliografia cercetată, cât și în mediul on-line. Însă, am avut plăcuta surpriză să găsesc cartea irlandezului Walter Starkie, Raggle Taggle: Adventures with a Fiddle in Hungary and Romania, publicată prima dată în 1933, care relatează călătoria autorului prin Ungaria și România, pe urmele țiganilor (eu am utilizat ediția Readers Union/John Murray, London, 1947). Ei bine, Starkie – hispanist și autoritate în domeniul triburilor romani – îi dedică un capitol întreg din carte lui Grimm (Chapter XXV, Bohemians not Gypsies. A Roumanian Symposium), pe care l-a întâlnit la Cluj și cu care a legat o prietenie temeinică. Este lesne de înțeles că am optat pentru prezentarea capitolului său în Postfața acestei ediții, nu doar pentru imaginea lui Grimm, ci și pentru atmosfera vremii și anturajul boem în care trăia, în Clujul universitar, despre care Starkie spunea că: Here might be the Oxford of Eastern Europe. 

Doresc să pun la dispoziția prietenilor mei anglofoni din Marea Britanie, din Canada și din Statele Unite ale Americii – deopotrivă nativi sau cu rădăcinile în România - această carte. Iar pentru că nu a fost posibil să fac acest lucru la Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918, mă bucur că măcar în 15 ianuarie 2019 o pot face!

-->